Zestrea de la traditie la modernism
Obiceiuri nunta

Zestrea de la traditie la modernism

de

Chiar daca traim intr-o perioada care s-a indepartat tot mai mult de traditie, este important sa stim care sunt reperele legate de anumite obiceiuri pe care inca le pastram. Traditia de a da o zestre fetei care urmeaza sa se marite nu mai are obligativitatea pe care a avut-o in trecut, totusi ea se mai practica in scopul ajutarii tinerilor sa paseasca pe un drum nou. O gospodarie se intemeiaza pe o sumedenie de obiecte aparent nesemnificative, dar care intregesc confortul unei familii. In trecut familia tinerei care urma sa se casatoreasca era preocupata de strangerea zestrei cu mult inainte de a fi programat evenimentul propriuzis. 

 

Zestrea era adesea gandita ca un capital pe care sotul urma sa il investeasca in asa fel incat sa isi poata intretine familia. Sotul avea deci drepturi patrimoniale depline asupra zestrei. Sotia putea avea la randul ei proprietati pe care le putea aduce in casatorie, dar care nu constituiau zestrea ei, deci drepturile de folosinta asupra acestora ii apartineau.

 

Despre obligativitatea zestrei s-a amintit deja in Codul lui Hammurabi, intocmit in secolul XVIII i.Hr., mentionandu-se ca zestrea se restituie femeii in cazul in care sotul ei decedeaza si nu exista urmasi sau daca sotul o paraseste.

Daca moare sotia, zestrea revine fie copiilor ei, fie, daca nu exista urmasi, familiei de provenienta. Pana in secolul XX un barbat care rapea si pangarea o tanara nemaritata era obligat sa ii asigure o zestre. 
 
In estul Europei se practica oferirea de pamant ca zestre tinerelor care nu aveau frati. In schimb ginerele era obligat sa preia numele sotiei sale pentru a asigura continuitatea neamului pe respectivul pamant. In afara de pamant, zestrea consista de regula din obiecte utile in gospodarie, cum ar fi perne, plapume, lenjerie, vesela, tacamuri, rochii, fete de masa, baticuri, oglinzi, dulapuri, etc. Adesea zestrea era tinuta in lazi speciale de care nimeni nu se putea atinge pana cand tanara nu ajungea sotie. In familiile unde erau mai multe fete de maritat exista o vorba care spunea ca de atatea ori iti arde casa cate fete ai, tocmai pentru ca strangerea zestrei nu era chiar la indemana oricui si presupunea sacrificii mari din partea familiei. Se obisnuia de asemenea sa se compenseze anumite defecte ale tinerei mirese, cum ar fi uratenia sau diferite inabilitati, printr-o zestre mai mare. Evident acest obicei al zestrei a fost strans legat de modul in care se aranjau casatoriile in trecut, de multe ori parintii fiind singurii implicati in organizarea casatoriilor intre tineri care nici macar nu se cunosteau. 
 
In India contemporana si in Banglades problema zestrei este extrem de serioasa, uneori chiar o chestiune de viata si de moarte. Daca parintii tinerei refuza sa ofere zestrea la care s-a convenit, sotul are dreptul de a o ucide. In anul 1995 revista Time Magazine a raportat o crestere a numarului sotiilor incinerate din cauza zestrei neacordate de la un numar de 400 in anii 1980 la 5800 in mijlocul anilor 90. Un an mai tarziu CNN a consemnat un numar de 2500 de reclamatii la politia indiana din cauza incinerarii mireselor ale caror familii nu s-au achitat de datoria zestrei. In anul 1997 au existat 5000 de cazuri de incendii povocate intentionat in India, desi parlamentul a considerat aceasta practica drept o forma de violenta domestica si a pedepsit faptasii prin condamnare la cel putin 7 ani de inchisoare.
 
In Europa zilelor noastre obiceiul de a da zestre tinerei casatorite s-a transformat in traditia de a oferi un cadou de nunta consistent din partea familiei ambilor miri. La ajutarea tinerilor casatoriti contribuie de regula toti invitatii la nunta, fie prin acordarea de bani, fie prin oferirea de cadouri utile pentru gospodarie.  
Opinii (0)

Adauga opinia ta:

nici nu mai am credit pe mobil :