Eu + rochia de mireasa - Nunta Deva

Nu am crezut in rochia perfecta si nici intr-o chimie speciala care s-ar putea crea intre vreo rochie si mine. Am incercat toate tipurile de rochii, din curiozitate, dar si pentru ca am vrut o rochie care in primul rand sa-mi vina bine. Deci, am plecat in cautarea rochiei, total lipsita de chimia necesara. Am vazut rochii superbe, case de moda fascinante si targuri cu cele mai indraznete colectii. Am probat destul de multe, nu le-am tinut randul si am facut-o insa, de fiecare data, cu multa bucurie. De ce sa mint! Chiar mi-a facut placere!

Sunt si mirese care au reusit astfel, dar sunt putine si de obicei ori sunt mai putin entuziasmate de eveniment si pun pe ele prima rochie care le vine in cale, ori sunt extrem de norocoase. Eu am cautat pe net cateva case de moda la care mi-am dorit sa merg indiferent de ce voi gasi. Am zis, mai bine umblu mai mult, numai sa nu-mi para rau.

Apropo, un amanunt important, daca vreti sa comandati o rochie de la o casa de moda recunoscuta in afara, si care are reprezentanta in Romania, sa nu va asteptati sa primiti rochia mai repede de 3-4 luni. Cred ca un timp indicat de cautare a rochiei, din acest motiv, ar fi cam cu o jumatate de an inaintea nuntii. Stiu prietene care au tot amanat si s-au trezit ca rochia le ajunge in saptamana nuntii. Mai bine stati fara stres si rezolvati problema din timp!

 

Eu am fost un mare fan al targurilor de nunti. Stiu! Multe aveti oroare de astfel de targuri. Sunt aglomerate, cabinele de proba sunt inghesuite, cozile sunt interminabile, aerul e sufocant… Cheia este sa mergeti in perioade ale zilei mai putin aglomerate. Dimineata este cel mai bun moment. Multe prietene mi-au spus ca nu au gasit niciodata nimic interesant pe la targuri. Asa este! Asta daca treci repede si nu ai rabdare. Daca ai rabdare, merita sa mergi, pentru ca vei gasi tot felul de lucruri care sa te inspire. Daca te stii o persoana mai putin rabdatoare, evita experienta. Internetul e destul de potrivit pentru tot ce ai nevoie.

 

Si cum spuneam, la un targ mi s-au aprins calcaiele! Nu dupa sotul meu, ca dupa el imi erau deja aprinse de vreo cinci ani, ci dupa rochia de mireasa.

 

Sa-mi fie iertat ce voi scrie acum, dar eu am crezut un cliseu fantastic si chiar am ironizat prietenele care mi-au spus ca li s-a taiat respiratia cand au vazut o anumita rochie de mireasa. Eu una cred ca nu am mai respirat vreo cinci minute! M-am oprit locului si nu am mai facut niciun pas. Eram cu sotul meu, care nu stia ce m-a apucat dintr-o data. Nu am mai tinut cont ca trebuie sa fie secret, ca el nu trebuie sa ma vada pana in ziua nuntii…m-am napustit catre standul cu pricina si am inganat ca vreau sa incerc si eu rochia expusa. Am simtit ca ma reprezinta din prima clipa. Nu mi-am imaginat o rochie pana la glezne si nici o rochie care sa aiba dantela, dar asa a fost sa fie rochia mea. 

 

 

Am probat-o extrem de mandra si am intins mana dupa o pereche de pantofi rosii. Vanzatoarele au inlemnit! Si acum le aud cum imi spuneam panicate “domnisoara, dar avem si pantofi albi”. Nici nu am vrut sa aud. In mintea mea se conturase deja tinuta pe care aveam sa o port in ziua nuntii. Cu tot entuziasmul care m-a cuprins, am aterizat repede pe pamant cand, ca o bufnitura, a venit pretul. Era mult peste cat mi-as fi putut permite. Am inghitit in sec, am facut o mie de calcule timp vreo cateva saptamani, sotul meu cedase, dar nu am mai vrut eu. Nu am considerat ca merita pretul. Nu prentru ca nu ar fi fost cea mai minunata rochie din lume, pe care as fi dat o avere daca as fi putut, ci pentru ca ar fi trebuit sa renuntam la multe lucruri.

V-am dezamagit? Nu va luati dupa aparente!

 

Oricat de barbata m-am crezut, nu am putut renunta la ideea de a purta acea rochie, atat de speciala pentru mine, in ziua nuntii.  Solutia salvatoare ar fi fost o croitoreasa, dar imi era foarte teama… Experiente cu croitorese cred ca am avut toate si nu neaparat cu rochii de mireasa, iar rezulatul, in majoritatea cazurilor, a fost unul dezamagitor. Dar eu am avut noroc! Am cautat o casa de moda si am dat-o pe mana unei croitorese pricepute, m-am incadrat in buget si numeni nu si-a dat seama ca as fi ravnit la o alta rochie decat cea pe care o aveam pe mine.

 

Asa am avut o rochie usoara, in care am plutit o noapte intreaga. Nu m-a incurcat deloc, nu m-a calcat nimeni pe ea, nu s-a rupt, nu s-a murdarit si mai ales nu a cazut de pe mine (de asta imi era cel mai teama cand ma gandeam la alegerea unei rochii).

 

 

 

Nu am renuntat nici la pantofii rosii, care au devenit sandale intr-un final. Mi-a placut ideea de accent coloristic in tot albul pe care l-am purtat si mai ales mi-a placut indrazneala. In 2012 am vazut foarte multe mirese care au procedat in acelasi fel si le-am admirat! Sunt un mare fan al contrastelor.

Sper ca v-am facut sa va retraiti povestile minunate despre rochiile voastre de mireasa sau ca v-am starnit emotie facandu-va sa va ganditi la rochia pe care urmeaza sa o cumparati.

 

Cu drag,

Lady Cozac